Dacă iubești un bărbat, îți dorești să te pătrundă

Dacă iubești un bărbat, îți dorești să te pătrundă. Să intre în tine cu toată puterea lui masculină și să atingă cele mai sensibile corzi ale feminității tale. Să atingă punctul acela magnific, care te deschide, care deschide toate ușile trupului și sufletului tău. Să rămâi goală și vulnerabilă în fața lui. Să te abandonezi în brațele lui și să te știi în siguranță.

Dacă iubești o femeie, îți dorești să o pătrunzi. Să intri în adâncurile feminității ei, să o deschizi și să o explorezi. Să o vezi în splendoarea ei vulnerabilă și să o ții în brațe, ca și cum ții un boboc între pălmi. Să te abandonezi în ea și să te predai. Să devii vulnerabil și autentic, să fii tu, cel care ești cu adevărat, fără măsți sau ascunzișuri, în timp ce te știi în siguranță în oaza ei de liniște, dorință și plăcere.

Și se unește Cerul cu Pământul.

Aceasta este motivul pentru care sexul nu devine plictisitor niciodată. Nu atâta timp cât există iubire și respect între doi oameni. Pentru că atâta timp cât ele există, cei doi pot să atingă împreună punctul acela de extaz al unirii, cum în nici o altă situație nu putem atinge. Iar de asta nu ne plictisim. Niciodată. Dimpotrivă, râvnim la asta mereu. Nu contează de câte ori s-a întâmplat până acum, întotdeauna o să vrem din nou și din nou. Lenjerii, poziții, tehnici, noutăți…toate astea sunt frumoase și excitante, dar de toate ne plictisim la un moment dat. Singurul lucru de care nu ne plictisim niciodată este trăirea descrisă mai sus. Dacă ea nu există restu`-s degeaba. Și ea există, dacă iubim, dacă avem curajul să ne abandonăm în moment. În același timp, ea întreține iubirea și încrederea.

Din păcate (prea) mulți rătăcesc prin lume căutând acest sentiment, sărind dintr-un pat în altul, chiar dacă nici nu știu ce caută. Cred că este cumva codat în noi. Sau poate avem ceva amintiri vagi din alte vieți, o cunoștință neștiută. Nu știu, ceva ce ne împinge să căutăm și să căutăm încontinuu. Problema este, că dacă nu știi, cauți aiurea pe unde apuci și speri să o găsești în celălalt. Pentru că-ți imaginezi că este ceva ce vine de la celălalt. Dar nu. Este un lucru care vine din tine, care este în tine. Celălalt te poate ajuta cel mult să descoperi. Dar vine din tine. Cel mai mult din curajul tău de a te abandona în moment și a te uni cu celălalt.

 

Așa există in sufletul meu, așa am împărtășit. Nu mă crede, pune întrebări și află răspunsurile proprii.

Monica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s