De ce te-am vrut doar pentru sex? – Scrisoare deschisă către femeile singure, în numele bărbaților celibatari

Știu că nu-ți este ușor. Știu, fără să fie nevoie să-mi explici, că trebuie să te descurci, că timpul trece și că mulți încearcă să profite de asta. Știu că este greu să crezi că poți fi valoroasă, dacă nu joci după regulile aparent impuse ale lumii. Dar se poate.

Căci NU este adevărat, că sexul trebuie să se întâmple înainte de o cină și nici, că trebuie să pui poze în costum de baie pe Facebook. Nu este adevărat că trebuie să mergi cu mașina ta, mai mult, să-l iei tu de acasă, în timp ce din cauza tocurilor de abia poți conduce. Nu este adevărat că trebuie să treci cu vederea, că reprogramează întâlnirea, a doua oară deja. Că este normal să-și butoneze telefonul în timpul întâlnirii, că dacă răspunde greu, este un semn al interesului sau că seara începe la 11.

Adică nu atunci, dacă-ți dorești bărbat.

Pentru că cele descrise mai sus sunt cerințele unui mascul afemeiat, aka mascul aflat într-o criză serioasă de stimă de sine și/sau de carieră. Știu, pentru că am fost acolo. Am scris la alta în timpul întâlnirii, am pretins poze în costum de baie, nud sau chiar mai curajoase. Am renunțat la întâlniri în ultimul moment, am pus condiții să vină la întâlnire în fustiță și fără sutien, am plecat de la mai multe întălniri după 3 minute, am înșelat și da, am rupt relația cu femei minunate, doar ca să fiu eu cel care face pasul asta, să pot duce altă femeie în pat sau să nu fie eul meu rănit.

Am făcut asta pentru că mi-am permis, ceea ce nu este vina lumii. Nu. Ci anumite femei – deși, hmmm, noțiunea de tipe ar fi într-adevăr mai potrivit aici – anumite tipe au permis asta. Exceptând câteva, care nu. Care m-au respins, sincer și cu demnitate.

Ele au scăpat. De mine.

Iar peste cele care au fost dispuse să participe la jocul meu, am trecut ca un buldozer, luându-i și ultima picătură de demnitate.

De ce? Pentru că nu eram bine, pentru că nu mă simțeam valoros, pentru că, nu mi-am aflat drumul. Din cauza mea, deci. Și nu există femeie pe lumea asta, din cauza căreia aș fi făcut altfel. A fost un joc, vânătoare pură pentru trofee, unde cheia succesului era „eu mă atașez mai puțin, deci eu ucid.” Pe ea. Trupul ei, timp de o noapte, apoi speranțele ei. Îi vedeam între timp și sufletul foarte clar – asta-i esența afemeiatului, că te înțelege – dar nu m-a interesat. Nu a putut să mă intereseze, în afară de niște remușcări minore pe care le-am reprimat, pentru că era mai important că EU nu eram bine, mai exact tremuram înâuntrul meu. Aveam bani, dar valoarea mea subiectivă era 0. Nu mă simțeam valoros, asta compensam, iar agățatul femeilor era un drog, care mă ținea pe linia de plutire.

Și ele m-au lăsat să fac asta, pentru că mă voiau.

De ce? Pentru că se temeau, ba chiar tremurau și ele, că scapă. Nu pe mine, ci șansa unei relații. Dar șansa e prea puțin, asta ar trebui să înțelegeți. Că realitatea nu este viitorul sperat, ci prezentul, ceea ce este acum. Că fiecare relație începe în primul moment, ba chiar se vede totul acolo, în acele minute. Poți vedea omul în primele minute, dacă ești dispusă să-l privești, ba chiar dinainte: pozele publicate, unde vrea să vă întâlniți, când și în cât timp răspunde, semne foarte clare, pe care femeile nu voiau să le vadă, pentru că visul, dorința lor era mai importantă decât mine, care eram cine eram. Deci m-au vrut pentru că, corespundeam listei lor, pentru că au vrut să creadă, că poate funcționa.

Ce poți să faci? Să nu vrei!

Cele care au scăpat de mine, au văzut prin mine ȘI – e important că atât nu ajunge – își cunoșteau propria valoare. Asta e esențialul! Că ești valoroasă. Să știi și să nu uiți niciodată, că undeva în lumea asta, cineva te caută exact pe tine. Cineva, pentru care tu nu ești una dintr-un milion, ești unica. Trebuie să crezi asta, ca să poți merge mai departe. Dincolo de masculii atrăgători. E doar corp. Lasă-l liniștită să plece! Caută-l pe ăla, care te încurajează. Pe tine. Ce și cum spune, felul în care vede lumea, scopurile pe care le are, pe care le urmează, acestea sunt lucrurile care contează.

Majoritatea tipelor se chinuiesc cu tipi, dar bărbatul este cu totul altă lume. Bărbatul are treabă, suflet, misiune – și poate și vrea să arate asta.

Că nu vezi astfel de bărbați? Normal. Că tu, ca tipă, nu ești interesantă pentru ei. Oricât de perfect ar fi corpul tău, oricât de inteligentă ești, oricât de bine câștigi și oricât de puțin material s-a folosit pentru rochița ta. Bărbatul nu asta caută! Evidențierea acestora cu atât mai puțin. Bărbatul observă imediat și ocolește femeile aflate în stadiul de tipă sau de amazoană, pentru că și el știe, că nu prețiuiți ceea ce el poate oferi. Pentru că bărbatul nu se îmbracă strident, nu se laudă cu bani și nu-ți cântărește valoarea în sex. Ci în atenție, înțelegere și credință. Este un pas foarte mare între tipă și doamnă, și partea mai dură este, că prima dată trebuie să faci acest pas și abia pe urmă te vei întâlni cu bărbați. Mai mult! Te așteaptă cavaleri, eroi cu foc în suflet, care luptă pentru un scop, dar cu care niciodată nu o să te conectezi, dacă nu-ți schimbi vestimentația, stilul arțăgos, stilul de viață orientat doar spre succes.

Există mai mult! Ai curajul să crezi! Ai încredere și riscă!

Ceea ce categoric nu va merge atâta timp, cât cariera, prietenii, experiențele minunate dorite pentru tine sunt cele mai importante. Însă, vestea bună este suferința. Vorbesc foarte serios! Din ce în ce mai multe femei încep să se gândească, dacă este corectă logica „dacă nu-l primește de la mine, primește din altă parte”. Și își dau seama că da, este corectă. Apoi își dau seama că ele nu vor pe cineva, care vrea să obțină. Vor pe cineva, care iubește. Iar cheia la asta este, că și tu trebuie să oferi. Nu trupul, că dorința cea mai arzătoare al bărbatului nu este sexul, ci încrederea. Și asta e greu în mușchi. Să crezi în ele. Deci în locul corpului și al situației lui financiare, trebuie să descoperi tainele cetății sufletului lui, pentru că fiecare bărbat are. Și atunci, dintr-odată și relațiile vor începe să se schimbe.

Ești capabilă! Du-te! Drum bun!

Autor: Joós István

Traducere: Monica Pop

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s