Nu sunt specială. Dar aș vrea să fiu

Nu, nu sunt specială, știu. Nici nu sunt ca altcineva. Sunt unică în felul meu, cum sunt toți ceilalți. Am Universul meu, care se învârte în jurul meu. Un Univers în care eu sunt regina, eu sunt Soarele, eu sunt Luna, eu sunt vrăjitoarea, eu sunt creatoarea. Sau eu sunt acel Univers. Sau nu știu. Ceea ce știu sigur, e că în mine se ascunde un Univers, care e infinit. La fel ca în toți ceilalți. Vezi? Nu sunt specială deloc. Poate diferită. În special de cei care încă nu și-au dat seama de propriul Univers, de propriul infinit.

În rest sunt o femeie obișnuită. Khm, rectific: o femeie obișnuită în devenire. Încă nu am ajuns în punctul în care să pot afirma că sunt femeie în toată firea. Mă descopăr și mă ascund. Știu că sunt infinită, dar mă limitez mult. Uneori fac crize ca o fetiță, dacă mi se ia jucăria, alteori îi îngrijesc pe ceilalți ca o mamă, alteori lupt ca o amazoană, alteori fac sex nebun ca o curvă, alteori sex înălțător ca o curtezană, alteori spun lucruri înțelepte ca o babă. Alteori doar exist. Mă știu, dar nu mă cunosc. Încerc să mă vindec, deși nici nu știu cât sunt de rănită. Sau unde exact sunt rănită. Am un drum și merg pe el. Uneori cu mare bucurie în suflet, alteori cu mare tristețe. Dar întotdeauna cu drag. Fac ce face toată lumea, mai conștient sau mai inconștient.

Nu, nu sunt specială, știu. Dar aș vrea să fiu. Nu pentru toată lumea, doar pentru o singură persoană. O persoană, care mă iubește și mă apreciază așa cum sunt. Pentru ceea ce sunt și în ciuda defectelor, rănilor și limitărilor mele autoimpuse. Sau împreună cu ele. O persoană, care mă vede specială. Nu pentru că sunt ci pentru că devin. Pentru el. Pentru că mă iubește. Pentru că pentru el nu mai există în lume altcineva ca mine. Pentru că și el e special pentru mine. Pentru că iubirea noastră ne face speciali pe amândoi.

Ceea ce văd în lume este, că din ce în ce mai mulți încearcă să spună că nu există așa ceva. Că nu suntem făcuți pentru monogamie. Dar eu refuz să cred asta. Da, există perioadă în viață în care nu putem fi monogami. Perioadă (sau perioade) în care suntem mai focusați pe altceva și nu ne putem asuma responsabilitatea unei relații monogame. Cred, că sunt oameni pentru care poate fi toată viața așa. Oameni, care s-au născut cu un alt scop; un scop, care nu le permite să-și asume o relație monogamă. Cred că se știu ei cine sunt. În același timp cred că există și persoane, din drumul cărora face parte și iubirea în doi. Ne știm și noi care suntem. Da, poate sună ciudat din gura mea, dar știu că din drumul meu face parte iubirea trăită în doi. Relația monogamă, căsătoria, familia, fidelitatea, toate astea fac parte din drumul meu. Nu acum, dar voi ajunge acolo. Nu pot ști sigur (de fapt pot, doar n-am curaj să afirm), dar am nevoie să cred că va fi așa. Pentru că-mi doresc să fiu specială. Pentru cineva, o singură persoană. Sau poate aceea persoană ar trebui să fiu tot eu?

 

Așa există în sufletul meu, așa am împărtășit.

Monica

9 thoughts on “Nu sunt specială. Dar aș vrea să fiu

  1. Cu cat te adancesti mai mult in poligamie cu atat iti va fi mai greu sa traiesti intr-o relatie monogama. Ideea asta cu barbat si femeie fara alte interveniente e la fel de perimata si de proasta ca ideea cu un singur creator. Are rolul ei, si religia si monogamia, dar nu sunt naturale niciunele. Increderea maxima si dedicarea totala este atunci cand poti acepta o a treia persoana in cuplu. Abea a treia persoana, indiferent ca e barbat sau femeie va deveni garantul stabilitatii, dragostei si intelegerii supreme in relatie.

    Like

    1. Da, am mai auzit de asta. În ultimii doi ani m-am documentat și am experimentat. Nu, poligamia nu e pentru mine. Pot înțelege că sunt oameni care-și doresc și urmează calea asta, dar nu trebuie s-o fac și eu. Și bineînțeles nu trebuie s-o facă toată lumea. Eu zic că poate fi bine, atâta timp cât ne lăsăm unii pe alții în pace, să meargă fiecare pe drumul ales.

      Like

  2. Daca o sa certezezi putin regnul animal, vei vedea ca nu exista acolo monogamie. Ideea in sine e inventia celor care au inventat si religia. Rasa umana, la fel ca orice alta rasa de fiinte vii are menirea de a se inmulti de a se multiplica. Atata timp cat exista monogamia, aceasta multipicare, necesara proliferarii speciei, este eliminata. Deci… asa cum tu simti ca este menirea ta sa fii intr-o relatie monogama, eu iti spun ca e doar rezultatul ideilor bagate in capul tau de societatea in care traiesti. La fel ca religia, orice copil se naste ateu, fara o credinta in divin. El devine credincios, sau nu, in functie de societatea in care traieste. EXACT la fel se intampla si cu monogamia… copilul se naste poligam, fara sa faca diferente de sex, astea i sunt bagate in cap ulterior.
    ASA CA…. la fel ca religia, monogamia e perimata si toxica.

    Like

    1. Khm. Mi se pare interesant cât de superior se consideră omul animalelor, totuși, când e vorba de poligamie aduce exemple din regnul animal.
      Acum, eu nu cred că suntem chiar superiori animalelor, cred că fiecare își are rostul și rolul în lume. Dar categoric suntem diferiți. Din câte știu animalele nu au conștiință, doar instinct. Și ei nu fac sex de plăcere în general, ci din pur instinct de multiplicare. Și doar când e momentul potrivit pentru asta. Și fiecare act sexual se lasă cu pui.
      Acum te întreb, ți-ar plăcea să faci sex de două ori pe an și din fiecare act să se nască un copil? Ți-ar plăcea să fii doar un donor de spermă, pentru femei care-și doresc copii? Ți-ar plăcea să nu-ți cunoști tatăl? Dar să nu-ți crești copiii?
      Dar să nu uităm nici de faptul că pentru noi, oamenii, sexul înseamnă mult mai mult decât simplă multiplicare, mai mult chiar și decât plăcerea sexuală. Nu, nu toată lumea se poate deschide către mai multe persoane atât de mult. De fapt majoritatea nu pot s-o facă nici măcar cu o singură persoană. Și cică-s poligami. Poate înainte de a deveni poligam, ar fi bine să fii un bun monogam. Nu de alta, dar ceea ce nu poți face cu o singură persoană, cum vrei să faci cu mai multe? Ah, că fuți în stânga și în dreapta neavând habar ce faci, e altă treabă. Dacă asta înseamnă poligamia, sigur n-o doresc.
      Am zis doar de sex, dar ți-ar plăcea să fii animal de pradă și să ai viața în pericol în fiecare zi, literalmente? Ți-ar plăcea să locuiești în pădure, fără urmă de confortul pe care-l ai azi?
      Nu de alta, dar dacă suntem animale, hai să fim până la capăt.

      Liked by 1 person

  3. Despre îndoctrinare
    Da, e adevărat că am fost crescută într-o anumită religie și cu anumite limitări. Dar m-am lăsat de ele în totalitate. Nu mai aparțin nici unei religii ci mi-am croit propriul drum, care nu se bazează pe credință ci pe cunoaștere și experiență. La fel și din punctul de vedere al relațiilor: am avut mult mai mulți parteneri sexuali în ultimii 5 ani, decât au majoritatea oamenilor într-o viață. Experimentez poligamia de 5 ani inconștient, de 2 ani conștient. Nu l-am refuzat fără să știu ce e și cum mă face să mă simt. Continui să fiu poligamă acum, pentru că sunt într-o perioadă al vieții, în care-mi place și îmi convine. Dar știu că nu-mi doresc asta pe toată viața. Aici nu mai e vorba de sex, e vorba și de sentimente. Sentimente, care nu sunt la fel într-o relație poligamă ca într-una monogamă. Sentimente, care sunt capabile să schimbe tot. Și pentru mine asta contează și din punct de vedere sexual. Am făcut sex cu foarte mulți bărbați și mulți mi-au oferit plăceri de nedescris. Cu toate astea, dacă nu există un sentiment în mine, poate că mă mai simt bine cu el de 2-3 ori, dar a 5-a oară nu mai e plăcere. Deja nici a doua oară nu e aceeași plăcere, care a fost prima dată. Și nu, dacă în mine s-au născut niște sentimente pentru o anumită persoană, nu mai pot simți același lucru și pentru altă persoană.
    Înțeleg că în ultima perioadă nu ne mai place să punem accent pe relație și familie, ca întreg ci pe individ. Dar trecem într-o extremă deja. Nu, nu e bine să te sacrifici ca individ pentru familie, dar nici nu e bine să sacrifici familia pentru individ. Trebuie găsit cumva un echilibru.
    Repet, sunt conștientă că există oameni, care s-au născut cu alt scop în viață și pentru care stilul de viață poligam este mai potrivit. Dar asta nu înseamnă că așa e cu toată lumea. Și dacă ești poligam, care vrea să-și impună alegerea asupra altora sau să-i convingă că asta e singurul drum spre fericire, cu ce ești mai bun sau diferit de majoritatea religiilor?

    Despre copii
    Da, să lăsăm la o parte reîncarnarea acum și să presupunem că fiecare copil născut e o tabula rasa. Mă gândesc că așa crezi tu. Bun, dar când se naște, copilul ajunge între alți oameni, care-l vor crește și-l vor influența. În caz fericit oamenii ăștia sunt părinții în prima instanță. În caz mai nefericit sunt alți oameni. Apoi cum crește intră în contact cu alti oameni: cercul de prieteni al părinților, rude puțin mai îndepărtate, profesori, etc. Și nu decide el cu cine intră în contact, pentru că nu-și alege rudele, nici prietenii părinților și nici școala. Toți oamenii ăștia îl influențează și umplu aceea tabula rasa cu tot felul de chestii, bune sau rele. Conștient sau inconștient. Nu ai cum să nu-i influențezi pe cei din jurul tău și nu ai cum să nu fii influențat. Cu atât mai puțin un copil. Apoi când crești și devii adult poți decide în ce direcție o iei.
    Așadar, într-a familie monogamă și copii vor fi crescuți în ideea monogamiei. Într-o familie poligamă vor fi crescuți în ideea poligamiei.Penrtu că copilul este cel nou venit și el se adaptează cercului în care a intrat, nu se adaptează toți ceilalți după el. Mai ales că el nici nu are încă nimic de genul format. Dar creștem și putem alege propriul drum. Poate că ai fost crescut într-o familie monogamă și ai existat mult timp în cercuri monogame, care acum s-ar putea să nu fie de acord cu poligamia ta. Dar tu nu același lucru faci, când nu poți accepta monogamia sau dorința de monogamie al altora?

    Like

  4. Scuza-mi te rog indiscretia ! Esti cumva sexolog terapeut,sau totul este scris din proprie experienta ? Nu de alta dar am remarcat ca articolele postate reflecta o bogata si detaliata cunostinta a manifestarilor actului sexual dintre barbat si femeie.

    Like

    1. Nu sunt sexolog, cel puțin nu am studiat asta la nici un institut. Am citit mult despre sex și despre psihologia umană, dar în același timp nu spun nimic ce nu am experimentat personal. Da, cred că pot spune că am o experiență vastă în domeniul asta.
      Ceea ce scriu aici este rezultatul acestor 2 lucruri în egală măsură. Consider că experiența nu valorează foarte mult, dacă nu ai și niște cunoștințe lexicale(cred că asta e cuvântul potrivit) și nici cunoștințele nu aduc foarte mult, dacă nu există și experiență în spatele lor.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s