Dar…cine sunt eu?

Cu toții avem măcar o idee despre ce ne dorim de la partenerul nostru. Sau de la oamenii din jur, să nu fie vorba strict despre partener de viață și/sau sex, deși e adevărat că putem fi mult mai indulgenți cu prietenii decât cu cel/cea cu care împărțim și patul. Mulți au o imagine chiar foarte clară despre ce își doresc de la acești parteneri existenți sau încă inexistenți. Cum să arate, cum să se comporte, ce calități să aibă? Lucru foarte bun, pentru că tre să știi ce cauți ca să-l poți găsi. Ceea ce aș vrea eu să sugerez acum este să-ți pui întrebarea: cine sunt eu în ecuația asta?
Mai pe larg: Ce aduc eu în relația asta? Ce calități am, care ar putea să-l/o atragă? Ce pot eu să ofer în schimb? Pentru că vezi tu, cu toate că iubirea este necondiționată, relațiile sunt cât se poate de condiționate. Oricât de mult te iubește cineva, dacă tu nu-i poți oferi ceea ce-și dorește, nu va sta lângă tine.

Dar poate cea mai importantă întrebare este: pot să primesc toate astea? Poate că sună ciudat, dar de multe ori suntem tocmai noi cei care respingem un anumit comportament sau o anumită persoană, la care visăm.
De exemplu: poate că ești femeie și îți dorești un bărbat, care să-ți facă multe complimente. Apoi când îți face un compliment îl respingi. Complimentul, nu pe el. Nu-l crezi sau nu-l accepți. Inventezi un răspuns respingător, când un simplu mulțumesc ar fi suficient. Sau începi să bănuiești că urmărește ceva.
Sau poate îți dorești un bărbat puternic, care să te susțină, care să mai ia din poverile tale. Apoi când vrea să facă ceva pentru tine, îl refuzi pe motivul că tu ești femeie emancipată și te descurci și singură.
Poate ești bărbat și îți dorești o femeie, care să te înțeleagă, să te susțină și să te ia în brațe când ești obosit. Apoi când vrea să o facă, o respingi ca să nu pari mai puțin bărbat. Că un bărbat nu are nevoie de niște brațe în care să se refugieze, el n-are voie să fie obosit, dornic de afecțiune. Cică.
Sau poate îți dorești o femeie, care să te înnebunească în pat, dar când o găsești te gândești că-i cam curviștină așa și cum să fii tu fraierul care o ia? Sau ești tu lemn în pat și pleacă ea de bunăvoie.

Acum ideea mea nu este să te simți prost ci să-ți pui niște întrebări și să-ți faci o autoevaluare corectă și sinceră. Să vezi puțin mai bine cine ești și poate să înțelegi de ce nu primești ceea ce dorești de la partenerul de viață existent sau de ce nu întâlnești persoana pe care o dorești.

 

Fiecare cuvânt scris cu drag,
Monica

7 thoughts on “Dar…cine sunt eu?

  1. Monica, intreb si eu, ca un tip naiv si visator ce sunt..De ce atatea calcule? De ce tot cautam sabloane? De ce femeia visurilor mele trebuie sa fie schitata inca cu mult inainte sa o cunosc ? Eu, cu toata sinceritatea, daca as iubi pe cineva, nu as avea nici o asteptare de la ea. Nici sa fie…Vreau doar sa fie naturala si sa faca tot ceea ce face cu placere. In rest. Invatam impreuna…

    Like

    1. Nu trebuie, dar este de cele mai multe ori. Nu cred că asta ar fi o problemă, dimpotrivă cred că este un lucru bun. Femeia visurilor tale practic nici nu există, dacă nu ți-ai imaginat nimic despre ea. Dacă visezi la cineva, visezi despre cum este, cum îți dorești să fie. Și de ce nu ai face-o?
      Sună foarte frumos ceea ce spui tu: dacă ai iubi pe cineva nu ai avea nici o așteptare de la ea. Dar nu e real. Când te îndrăgostești de cineva, o faci pentru că regăsești în ea niște trăsături, care sunt pe placul tău. Altfel nu se îndrăgostește nimeni. Da, e adevărat că iubirea în sine este necondiționată, dar relațiile sunt cât se poate de condiționate. Și e bine așa.

      Liked by 1 person

      1. Monica, poate ca doar sunt eu mai ciudatel. Nu vreau sa caut polemica :))))), dar intreb si eu : Daca tu ai o lista de asteptari (nici nu conteaza cat de lunga) defapt tu nu te indragostesti de un personaj schitat de tine, o imagine a unui om creat de dorintele tale chiar iniante de al cunoaste. Si atunci? Unde mai este placerea descoperirii. A originalitatii. Daca eu stiu exact ce caut cum ma pot bucura, de lucruri pe care nici nu stiam ca exista. Intr-un fel este ca si cum ai face dragoste :))))))) Daca tu sti absolut toate pozitiile, daca tu ai un sablon creat al modului cum ti-ar place sa faci dragoste, unde mai este acea nebunie creatoare a descoperirii. Sincer iti spun Monica. Daca o femeie ar fi fie si doar 50%, o proiectie ar dorintelor mele, m-as plictisi ingrozitor de tare langa ea. Imi doresc sa am langa mine o femeie care si dupa 30-40 de ani de convietuit impreuna sa ma surprinda….Cu orice.

        Like

      2. Nu cred că e polemică, discutăm, etalăm idei.
        Nu e vorba să creezi un personaj în capul tău, e vorba să te potrivești cu o anumită persoană. Am să spun niște exemple personale. Mă consider o femeie puternică și mai sunt și încăpățănată. Îmi doresc lângă mine un bărbat mai puternic sau cel putin la fel de puternic ca mine. Nu mă pot îndrăgosti de un bărbat slab. Dar de aici puterea lui se poate manifesta în n moduri diferite și am ce descoperi în el.
        Eu sunt mare iubitoare de oameni, pur și simplu îi iubesc pe toți într-o anumită măsură. Astfel nu pot fi într-o relație și nu mă pot îndrăgosti de cineva, care disprețuiește oamenii. Nu trebuie să gândească exact la fel ca mine, dar măcar să-i lase în pace. Și da, am plecat din relații din cauza asta. La fel și dacă nu ne-am potrivit sexual, pentru mine sexul fiind ceva foarte important. Mai sunt foarte importante manifestările mici ale iubirii (gesturi, complimente, alinturi, chestii). Dacă nu primesc astea sau nu le pot oferi, mă ofilesc pur și simplu. Și prefer să fiu singură, decât să mă ofilesc.
        La chestii de genul mă refer când spun că e bine să știi ce-ți dorești de la partener. Astea sunt doar o creionare vagă al trăsăturilor dorite. Toate acestea se pot manifesta sub nenumărate forme, care lasă loc de surprize și descoperiri.

        Dar da, în articol am scris despre situația în care lista e lungă și detailată. Da, mulți oameni fac asta, m-aș risca chiar să spun că majoritatea. De aceea am și scris ce am scris.

        Liked by 1 person

      3. Monica, ma bucur ca putem discuta sincer si este normal ca fiecare sa creada in argumentele sale. Vreau sa te intreb si eu ceva, pentru ca am tot auzit aceasta expresie “barbat puternic” vs “barbat slab” . Ce inseamna pentru tine un barbat puternic si unul slab? Au trecut cativa mii de ani buni de civilizatie. Din fericire nu mai vanam dinozauri. Nu cred ca mai este necesar sa ai forta de a ucide doi ursi bruni pentru a manca pe ziua respectiva. De ce te intreb asta, Monik. Am intalnit extrem de des cazuri de femei care aveau acest cliseu. Barbati puternici. Bun. Au gasit tipi “tari” , “virili”, ce emanau o masculinitate (dupa criteriile lor) puternica. Bun. S-au casatorit, au format o familie.Am intalnit acelasi tipe dupa multi ani. Erau printre cele mai nefericite femei. Pentru ca tipul acela de barbati aveau un narcisism si un egoism, care intr-un cuplu este falimentar. Vezi tu Monik, caldura sufleteasca, empatia, altruismul, romantismul, nu sunt chiar apanajul barbatilor. Dupa ce va casatoriti cu acel mascul alfa, iar acea vraja initiala in care un barbat, crede-ma ca stiu, joaca un rol pe care-l stie perfect, raman personajele adevarate. Sincer, nu stiu care sunt criteriile pe care le folosesti pentru a eticheta un barbat puternic si unul slab. Pentru mine singurul barbat puternic este cel care stie sa fie un barbat slab, daca situatia o cere alaturi de persoana iubita. Singurul barbat puternic este cel care reuseste dupa 20 de ani sa o tina de mana pe iubita lui si sa-i aduca o floare acasa. Defapt unicul barbat puternic, pentru mine, este cel care se reflecta in fericirea ochilor unei femei. Restul, ceea ce multe femei vad ca barbati puternici, pentru mine sunt doar niste maimutoi evoluati, poleiti cu o anumita imagine, dar atat. Nu mai exista dinozauri, nici macar razboaie. Singurul razboi pe care-l mai purtam este cu noi insine. Mi-ar place sa vad un barbat care pune mana pe sabie pentru a-si apara femeia. Dar amandoi stim ca nu prea este asa. Tu cum vezi acest cliseu “barbati puternici ” ?

        Like

      4. Oh, da! Ceea ce descrii tu aici este într-adevăr clișeul bărbatului puternic. Pe ei nici eu nu-i văd altfel, decât îi vezi tu, doar că eu obișnuiesc să le spun purtători de pulă.
        Despre ce vorbesc eu, este arhetipul bărbatului puternic. Sau al regelui. Ce înseamnă asta pentru mine? Khm, nu am mai formulat asta în cuvinte niciodată, este mai mult un sentiment sau o imagine în mine. Dar voi încerca acum. Să mă ierti dacă nu-mi iese foarte bine.
        Bărbatul puternic pentru mine este regele. Este cel pe care am curaj să-l fac regele meu, pentru că știu că nu-și va bate joc de asta ci își va purta coroana cu demnitate.
        Cel care emană o putere și o stabilitate, din priviri. Da, știu că uneori această putere, voință, stabilitate mă poate răni, dar pot accepta asta.
        Cel care are curajul să fie vulnerabil (bănui că la asta te refereai tu când ai zis că poate fi slab. Pentru mine asta nu e semn de slăbiciune.), să recunoască dacă ceva-l rănește sau dacă e obosit și să mă lase să-l iau în brațe, ca să se poată odihni, recrea, liniști.
        Cel care, deși e puternic și e conștient de asta, e conștient și de faptul că și eu sunt, doar că puterea mea e altfel. Și este de acord să unim aceste două, ca să formăm ceva de neînvins.
        Cel lângă care mă simt în siguranță, care știu că-mi ia apărare la nevoie. Nu mă refer aici la bătaie neapărat. Nici la mușchi.
        Cel care deși poate fi dur, la nevoie, este gentil cu mine și brațele lui mă înconjoară protectiv, încât să pot simți pe propria piele partea asta din proverbul indian: chemarea supremă al bărbatului este să protejeze femeia, ca ea să poată merge nevătămată pe Pământ.
        Și are suficientă încredere în el și în mine încât să-mi pot îndeplini și eu partea: chemarea supremă a femeii este să ghideze bărbatul spre sufletul lui și spre unirea cu sursa.
        Bărbatul care e capabil să fie capul familiei, ca eu să pot fi inima.
        Cel care, dacă vede că sunt supărată, tristă sau obosită îmi poate oferi un umăr pe care să plâng și nu scoate soluții din mânecă, dacă nu este rugat. E capabil să-mi țină un spațiu de recreare.
        Cel care e capabil să poarte propriul război cu propria persoană, fără să mă rănească pe mine cu asta. Cel puțin nu voit.
        Cel care deși e tandru și înțelegător, poate să-mi atragă atenția, dacă fac prostii mari. Chiar și mai dur, dacă e nevoie. (Mă refer aici la cuvinte.) Deși mi-e greu să recunosc, dar uneori am nevoie de o persoană care să-mi spună adevărul crud, pe care eu nu vreau să-l văd, în față. Fără tandrețuri, doar pe șleau. Și nu sunt multe persoane de la care accept asta.
        Cel care știe, că gesturile (chiar și copilărești sau prostești) de dragoste nu sunt semne de slăbiciune ci de iubire. Și iubirea este putere.
        Și în sfârșit, cel care mă poate poseda în pat. Și poate doar dacă simt din partea lui interes și dorință. Dacă-i simt masculinitatea în atingeri, în vibrație, în privire. Nu e dur, dar e ferm. Și atent în același timp. Conduce. Ca în tango. Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeleasă.
        Îmi doresc un astfel de bărbat sau mai bine zis pot exista doar lângă un astfel de bărbat. Pe termen lung, cel puțin. Pentru că dacă nu are această putere, nu pot să-l respect. Și dacă nu pot să-l respect, nu cred că vom trăi multe zile împreună.
        Știu că pare mult, dar și eu sunt multă. Și dacă nu are puterea asta, nu are ce face cu mine. Nu se descurcă, se intimidează. Nu e nevoie să-l resping eu, fuge el măncând Pământul. (Spun asta din experiență.) Iar eu nu am de gând să devin mai puțin decât sunt. Am încercat mai demult, dar nu merge pe termen lung. Și îmi place ceea ce sunt. Și am muncit mult să ajung aici. Nu vreau să regresez, doar ca să pot spune că am un bărbat lângă mine, pe care practic îl pot ține în vitrină.
        Cred că a ieșit cam lung, sper că face sens ce am încercat să descriu aici.

        Liked by 1 person

  2. O observație: când spui că-ți dorești o femeie, care să te surprindă și după 30-40 de ani, ai creat deja o așteptare clară. Și destul de mare. Cred că e greu să mai suprinzi pe cineva după atâta timp de trăit împreună. Numa` zic, așa în șoaptă.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s