Lilith în mine – integrarea

A trecut ceva timp de când am scris ultima dată, a fost o perioadă plină de revelații, vindecare și integrare. Am fost preocupată cel mai mult de aspectul Lilith pe care l-am descoperit în mine, iar acum aș vrea să povestesc puțin despre cum am făcut cunoștință și cum ne-am împrietenit.

La început am simțit prezența ei, ca fiind una agresivă, supărată pe lume și foarte pornită împotriva bărbaților. Și împotriva mea. Nu știam ce este și încercam cu toată puterea să o reprim, pentru că mi se părea ceva nelalocul ei, ceva urât și rușinos. Dar n-am reușit, evident, și într-un final am decis să-i acord atenție, să văd și să deslușesc ce se întâmplă acolo.

Era o prezență întunecată, un gol negru la început. (Între timp am descoperit că Lilith în astrologie este percepută/numită și Luna neagră.) Mi-a fost frică să intru în spațiul acesta de întuneric dureros și mi-a luat ceva timp, dar am reușit până la urmă. Am intrat acolo și am stat pur și simplu. Nu se întâmpla nimic, nu vedeam și nu descopeream nimic, simțeam doar o durere cumplită, despre care habar nu aveam de unde vine. Îmi venea să o iau la fugă în fiecare secundă, mă simțeam neputincioasă și slabă. Plângeam și urlam singură în întuneric. De durere, de frică și de neputință. N-a fost ușor să rămân acolo, dar am făcut-o. Cu timpul durerea a devenit mai putin intensă și am început să înțeleg. Au început să vină la suprafață cauzele. Prima dată traumele proprii: violurile, abuzurile, momentele în care am fost folosită, nerespectată, învinovățită pe nedrept, înrușinată fără motiv, respinsă pentru că sunt ceea ce sunt. Apoi am simțit traumele ancestrale,veneau pe rând cum mergeam tot mai adânc: ale mamei, ale bunicii, ale străbunicii, ale femeilor ce trăiau în vremuri mult mai grele, decât cele ale noastre. În afară de propriile traume, m-au marcat cel mai mult suferințele vrăjitoarelor din timpul inchiziției. Am plâns mult, m-am enervat, am devenit agresivă, am înjurat mult, am purtat discuții în cap și mi-am spus ofurile de multe ori, am lăsat să simt toată neputința femeilor de dinainte, în special ale vrăjitoarelor ce erau pedepsite, doar pentru că făceau un bine și al femeilor ce nu aveau legătură cu vrăjitoria, au căzut doar pradă urii.  Am simțit mult și intens. Am înțeles că Lilith suferă. A suferit mult până acum și suferea în mine, pentru că am încercat și eu să o reprim. De multe ori, de prea multe ori… Doar ca să mă pot integra într-o societate ipocrită, care nu vrea să vadă dincolo de aparențe, care crede că feminitatea este doar gingășie și supunere, care violează și  încearcă să distrugă tot ce e autentic și feminin, neobservând că distruge astfel și masculinul și ne denaturăm de fapt cu toții.

Lilith suferă în majoritatea dintre noi, pentru că majoritatea încercăm să facem același lucru. Multe femei o și văd așa cum este ea descrisă în mituri, o creatură răuvoitoare și răzbunătoare. Multe nici nu știu de ea. Intuiesc ceva, dar nu știu ce se întâmplă și o reprimă oricum. Lilith este aspectul cel mai sălbatic al femeii sălbatice. Da, este răzbunătoare, dar nu pe nedrept. Da, este seducătoare, dar nu în sens rău. Este o prezență irezistibilă, pe care odată ce reușești să o vezi în toată splendoarea ei, nu o mai uiți niciodată și o să dorești să mai fii în prezența ei. Și ca femeie, dar și ca bărbat. Femeile, care o trăiesc pe Lilith se simt libere și în putere, iar bărbații care cunosc o astfel de femeie nu o uită repede. Ea este și femeia trezită, cea despre care auzim atât de mult în zilele noastre. Adică face parte din femeia trezită, nu este ea în totalitate. Dar trezită se numește femeia, care își recunoaște și trăiește toate aspectele feminității ei. Este femeia liberă, puternică și irezistibilă.

Lilith nu e rea, e rănită. Își dorește ceea ce își dorește oricine este rănit: să fie văzută, recunoscută, validată și lăsată să trăiască, să înflorească chiar.

Dacă descoperi în tine o astfel de prezență întunecată, cel mai probabil e Lilith. Știu că întunericul ne sperie, pentru că de obicei ascunde lucruri dureroase, dar fă-ți curaj să intri în acel întuneric. Merită. Și până la urmă lumina se naște în întuneric, fără de care nu poate exista.

 

 

Așa există în sufletul meu, așa am împărtășit,

Monica

 

Poză de pe shutterstock.

8 thoughts on “Lilith în mine – integrarea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s